Bun venit

Diamante 4C

Diamante

Diamantele continua sa fie invaluite in mit, religie, mister si pasiune inca de la facerea lumii si pana in prezent si cu siguranta vor continua s-o faca perpetuu. Diamantele au fost apreciate pururea pentru stralucirea lor, pentru puritatea lor si pentru durabilitatea lor neschimbata. Istoria nescrisa a diamantelor incepe din timpuri imemoriale, iar istoria scrisa a diamantelor se poate spune fara tagada ca dateaza de la aparitia primelor inscrisuri omenesti. Spiritual vorbind, diamantele sunt mentionate inclusiv in Biblie, cand insusi Dumnezeu I-a cerut lui Moise sa faca primele vesminte preotesti si sa le impodobeasca cu 12 pietre pretioase printre care si diamante (In Vechiul Testament. Iesirea, Cap. 28 Vesmintele sfintite 17-20 si Cap. 39 Vesmintele preotesti), unde diamantul este mentionat si cerut de Dumnezeu alaturi de alte 11 pietre pretioase precum sardeon, topaz, smarald, safir, opal, agata, ametist, hrisolit, onix si iaspis (lapis lazuli), toate asezate in „cosulete” din aur.

Numele diamantului provine din limba greaca antica, unde adamas insemna cel de necucerit, de nedistrus, iar in mistica grecilor antici diamantele reprezentau lacrimile zeilor. Toate civilizatiile pamantului i-au acordat si ii acorda diamantului acelasi statut, fiind mentionat in foarte multe scrieri si documente istorice, fiind cea mai dorita si mai stralucitoare piatra pretioasa.

Multe lupte si razboaie au avut ca prim scop obtinerea de avutii care includeau pietre pretioase si aur. Regii, imparatii si conducatorii din istoria umanitatii au cautat cu ardoare pietrele pretioase, pe langa aur si perle naturale si alte pietre pretioase, intelegand ca avutia lor, a palatelor lor si a statelor ce le conduceau depindea si de cantitatea detinuta a acestora.

Dar ce sunt de fapt diamantele, de unde provin ele si care sunt notiunile esentiale?

Diamantele sunt pietre naturale, formate din carbon cu miliarde de ani in urma in fazele de formare a planetei, cand activitatea vulcanica a planetei era extrem de intensa, iar scoarta terestra suferea mari transformari. Astfel, cu circa 3,3 miliarde de ani in urma, la adancimi foarte mari in scoarta terestra, adancimi de chiar mii de metri, carbonul lichid existent in stare pura in acele straturi a fost solidificat sub actiunea simultana sau succesiva a unor presiuni si temperaturi imense, generand cristalizarea carbonului in legaturi chimice cubice si creand astfel o roca, piatra sau gema naturala transparenta, extrem de dura si cu capacitatea de a reflecta si a refracta lumina ca nici un alt material natural cunoscut. De fapt diamantul este cel mai dur material natural cunoscut de milenii si pana in prezent, atribuindu-se duritatea 10 pe scara etalonizata Mohs, fiind apoi urmat de rubine si safire, cu duritatea 9, spre exemplu. In situatiile in care formarea lor se producea in preajma si a altor elemente chimice, gen fier, cupru sau altele, au luat nastere diamantele colorate. Aceste pietre naturale, diamantele, ca si alte pietre naturale formate in adancimea scoartei terestre au fost ulterior aduse catre suprafata scoartei terestre de miscarile tectonice si vulcanice prin intermediul magmei, facand posibila gasirea lor initial in albiile raurilor ce spalau zacamintele subterane, sau ulterior prin minerit de suprafata si de adancime. Desi rocile din scoarta terestra s-au erodat sub actiunea diversilor factori naturali, diamantele nu s-au erodat, fiind cu mult mai dure decat rocile obisnuite, astfel ca omul a fost ajutat uneori de natura ca sa le gaseasca, dar totodata se poate estima ca inca sunt foarte multe diamante negasite inca si care sunt bine ascunse in scoarta pamantului de sute de milioane de ani. Se presupune ca primele diamante au fost descoperite de om in India acum circa 4.500 de ani, dar apoi au mai fost gasite zacaminte importante in Rusia la finele sec. al XVIII-lea, iar un secol mai tarziu si in America. Abia in anul 1866, odata cu descoperirea importantelor zacaminte, inca si azi, din Africa de Sud in Kimberley, aducerea la suprafata, taierea si slefuirea diamantelor a inceput sa fie o industrie, generand aparitia centrelor de taiere si slefuire, Antwerp (Anvers) din Belgia fiind primul de acest fel, unde a luat nastere si prima bursa de diamante (Diamantclub van Antwerpen infiintata in 1893) si unde in prezent functioneaza nu mai putin de 4 burse de diamante. Pentru a fi gasite, omul a depus din totdeauna si inca si in prezent desfasoara forte nebanuite si eforturi imense, acestea fiind motive suplimentare pentru pretiozitatea diamantelor. Doar pentru exemplificare, din 1-1,3 tone de steril (pamant excavat sau minerit) se extrag maxim 0,20 grame de diamante. Roca vulcanica in care este de obicei diamantul gasit asociat se numeste kimberlit, dupa numele locului primei descoperiri din Africa de Sud. Primele mine cunoscute de diamante au fost infiintate tot in Africa de Sud de catre colonistii buri in stransa legatura cu adevaratii specialisti ai taiarii si ai slefurii diamantelor, experti de origine israelita din Europa. Astfel, una din primele si poate prima cea mai cunoscuta mina a fost cea deschisa in anul 1902 denumita Cullinan (initial denumita Premier) si unde a fost descoperit cel mai mare diamant brut si mai clar din lume (Cullinan, de 3,106 carate, acum fiind proprietatea Curtii Regale Britanice), dar si diamantele DeBeers Centenary si Golden Jubilee. O alta mina foarte cunoscuta mai ales pentru diamantele celebre gasite in ea, este cea din sudul Indiei, denumita Golconda si unde au fost gasite nu mai putin celebrele diamante Koh-I-Noor (105 carate, candva cel mai mare diamant din lume, acum detinut tot de Curtea Regala Britanica), dar si diamantele Orloff, Regent si Hope.  In prezent minele Jwaneng, Lethakane, Orapa si Damtshaa din Botswana fac din aceasta tara cel mai mare producator de diamante. Diamantele se gasesc in prezent pe urmatoarele continente si in urmatoarele tari: Africa – Angola, Botswana, Congo, Ghana, Guinea, Coasta de Fildes, Liberia, Namibia, Republica Africii Centrale, Siera Leone, Africa de Sud, Tanzania si Zimbabwe; Asia – China, India, Indonesia si Rusia; America de Nord si de Sud – Brazilia, Canada, Guiana Franceza, SUA si Venezuela; Oceania – Australia.

Vorbind despre duritatea diamantelor, trebuie explicat acest termen pentru a-l intelege pe deplin. Duritatea unui mineral indica cat de bine rezista anti-abraziv si la zgariere si este masurata pe o scara numerica, de la 1 (cel mai moale – cel mai puitn rezistent) pana la 10 (cel mai dur – cel ma rezistent). Aceasta scara a fost stabilita de catre mineralogul german Frederick Mohs (1773-1839) care a testat si a selectat urmatoarele 10 minerale, acestea fiind in general disponibile sau destul de disponibile, cu exceptia diamantului: 1 – talc, 2 – gips, 3 – calcit, 4 – fluorina, 5 – apatit, 6 – feldspat, 7 – cuart, 8 – topaz, 9 – corindon (safir si rubin), 10 – diamant. Bineninteles ca ulterior, conform acestei scale, au fost identificate si clasificate toate mineralele cunoscute si descoperite. Conform scalei Mohs, orice mineral poate zgaria un altul de pe acelasi palier al scalei, sau un altul inferior si poate fi zgariat de unul superior, dar nu-l poate zgaria pe acesta.

Referitor la diamant, datorita originii lui se poate spune ca cine are un diamant are de fapt cel mai vechi obiect cu putinta, presupunandu-se ca varsta diamantelor este de aproximativ 3 miliarde de ani, adica exact 2/3 din varsta pamantului.

Diamantele extrase din pamant nu arata atragator, fiind in fapt neslefuite si avand forme de octaedru, uneori aproape cubice sau chiar forme neregulate, dar munca dificila de masurare, de identificare a caracteristicilor, dupa care taierea propriu-zisa si slefuriea cu maiestrie fac ca in final fiecare piatra sa merite eforturile imense depuse pentru a fi aduse la suprafata, direct in atelierele de slefuire si apoi in atelierele bijuterilor si in final in rafturile magazinelor catre clientii dornici sa investeasca in frumos si in valoare peste timp.

 

 

 

 

Diamantele au fost din cele mai vechi timpuri pietre scumpe, preferate de marii conducatori, inspirati de religie totodata si de conducatorii acestora, dar si de toti cei cu dare de mana din toate veacurile. Cu timpul insa diamantele au devenit si simbolul iubirii eterne si indestructibile, adaugand prin stralucirea lor o latura mistica posesorilor lor, fiind crezut inca din antichitate ca diamantele vindeca, ca aduc numai noroc si ca-i feresc de rele. Prima atestare istorica a daruirii unui inel cu diamant intr-o cerere in casatorie, iar dupa unii experti momentul lansarii traditiei romantice ca inelul de logodna sa fie un inel cu diamant ca simbol al unui angajament etern pentru o viata stralucitoare, a fost mentionata in primii zori ai sec. al XV-lea cand Arhiducele Maximilian de Austria i-a daruit viitoarei sale sotii, Maria de Burgundia, cerand-o in casatorie in mod oficial, un inel cu un diamant. Aceste traditii s-au pastrat pana in ziua de azi si s-au amplificat odata si cu aparitiia societatilor de consum, iar acestia au fost zorii istorici ai inceputurilor traditiilor diamantelor si ai industriei exploatarii, taierii, slefuirii si comercializarii diamantelor. Ulterior, fiecare curte regala si-a ales un bijutier oficial al curtii care avea grija sa manufactureze bijuterii deosebite si cu pietre din cele mai frumoase si mai bine taiate. In prezent inelul de logodna ideal este considerat ca fiind cu un singur diamant solitar (solitaire) de 1 carat dar, bineinteles, ca marimea diamantului depinde de fapt de bugetul alocat.

Unitatea de masura a diamantelor a fost stabilita neoficial inca din cele mai vehi timpuri, atunci cand se foloseau samburii de roscova ca si contragreutati pentru balantele pe care se cantareau diamantele sau alte pietre pretioase de catre negustori. De la acesti samburi, care in greaca antica se numeau keration au derivat ulterior denumiri colaterale cu literele k sau c, gen karation, karatos, caratos, carats etc. Samburii de roscova au specificul ca sunt foarte echilibrati si relativ egali intre ei ca si greutate. Cu timpul insa s-a creat necesitatea uniformizarii si etalonizarii unui sistem de masura international, astfel ca la inceputul timpurilor moderne ai anilor 1900 “Caratul” este in mod oficial standardizat ca si unitate de masura internationala pentru greutatea diamantelor, fiind folosit in acelasi sistem si pentru toate celelalte pietre pretioase. Caratul, scris cu litera c, se abreviaza „ct”. Un carat a fost stabilit si se foloseste ca si echivalent a 1/5 dintr-un gram, sau 0,20 grame. Romania a adoptat in mod oficial aceasta unitate de masura pentru diamante inca din  1911. Subdiviziunile caratului sunt „punctele”, 1 carat fiind egal cu 100 de puncte. Deci, cand vorbim despre un diamant de 0,10 carate, vorbim totodata despre un diamant de 10 puncte, sau de un diamant de 0,02 grame. In certificatele oficiale ale diamantelor se trece, conform etalonului international al unitatii de masura a greutatii diamantelor, dupa cum este si firesc, doar caratul, nu si echivalentul in puncte sau gramajul. Pornind de la acest etalon standard se deduce ca 5 carate sunt egale cu 1,00 gram. Referitor la denumirea de carat, scris cu litera c pentru unitatea de masura a greutatii diamantelor si a tuturor pietrelor pretioase si abreviat „ct”, este bine de subliniat ca nu trebuie confundat cu unitatea etalon-international de masura a puritatii aurului care este denumita asemenator, karat, dar cu litera k si care se abreviaza in mod oficial ca si “k”. Diamantele se pot clasifica dupa mai multi factori, dar dintre toti greutatea in Carate este cu siguranta cel mai relevant si cel mai des verificat primordial atat de catre comercianti, cat mai ales de catre clienti.

Odata ce ies din atelierele de taiere si slefuire in diverse forme, trebuie clarificate cateva confuzii despre formele diamantelor, confuzii care sunt des intalnite printre clientii mai mult sau mai putin cunoscatori. Deci, din punct de vedere chimic si chiar comercial, diamantul este numele generic al mineralului, al rocii neslefuite si netaiata inca, extrasa din adancul pamantului prin minerit. Prin slefuire si taiere, diamantului i se da diverse forme hotarate de expertul taietor, in functie de caracteristicile pietrei respective. Astfel, daca vorbim generic despre diamante, in general ne referim bineinteles la diamante taiate si slefuite chiar daca nu mentionam alte detalii legate de forma lor finala, deoarece nu se comercializeaza in general diamante netaiate si neslefuite. Iar daca ar fi vorba despre asa ceva atunci terminologia edificatoare este de diamant brut. Insa, daca vorbim precis despre o anumita forma, trebuie neaparat mentionat clar diamant si forma acestuia, de exemplu diamant taietura briliant, sau diamant taietura smarald, sau diamant oval.

Duritatea extrema si unica ii ofera diamantului calitatea de asemenea unica de a nu se zgaria in timp, pastrandu-si astfel stralucirea neschimbata, in conditii de purtare sau exploatare corecte. In antichitate se credea in mod eronat ca daca lovesti un diamant cu un ciocan, acesta se va sparge sau indoi, ceea ce era evident total fals, intrucat actiunea mecanica a unei forte asupra unui diamant duce la distrugerea acestuia. Diamantul are si el nevoie de anumite criterii de intretinere, ca orice alt lucru cunoscut pe fata pamantului, desi diamantul ramane cel mai dur material natural cunoscut.

Omul a inteles inca de la primele descoperiri ale diamantelor ca aceasta piatra are capacitatea de a a reflecta si a refracta lumina, astfel ca prin taiere fatetata si slefuire (lustruirea fatetelor) lumina putea intra prin fatete in interiorul diamantului, de unde razele de lumina se reflectau inapoi dandu-i o stralucire unica, asa numitul “foc” al diamantului. Cu cat “focul” unui diamant este mai bun, cu atat si pretul este mai mare, de asemenea.

Multi isi pun insa intrebarea fireasca cum se taie si se slefuieste un diamant? Pentru a ilustra cat mai elocvent si profesionist cu putinta caracteristicile celor 4C ai diamantelor Brilio.ro foloseste in continutul sau unele date si imagini preluate direct, prin amabilitatea si cu acordul implicit al IGI International Gemological Institute, caruia ii multumeste si ii este recunoscator pentru amabilitatea de a pune la dispozitie date si informatii specializate in folosul informarii exacte a celor interesati.

1.      Mai intai gemologul taietor studiaza piatra gema foarte atent si in detalii amanuntite, chiar si prin intermediul computerului si cu masuratori cu laser in ziua de azi,

 

2.      marcand anumite zone

 

3.      pe unde va face taieri pentru a delimita perfect forma de octaedru si a obtine pietre cat mai perfecte.

 

4.      Apoi urmeaza procesul de debrutizare, de rotunjire a conturului exterior, care se face prin fixarea a doua diamante pe doua axe opuse ale unei masini de rotunjire si care se invart frecandu-le unul de celalalt pentru a obtine forma rotunda (este evident ca, deoarece diamantul este cel mai dur material, nu poate fi slefuit decat tot cu un diamant).

5.      In final, ultima etapa este cea a slefurii si fatetarii prin prinderea diamantului intr-un ansamblu mecanic, pe un brat si apasat pe un disc diamantat. Prin masurari succesive si rasucirea diamantului in unghiuri si pozitii precize se va obtine astfel diamantul fatetat si slefuit.

Cei 4 C ai diamantelor

Nu exista doua diamante perfect identice, dar totusi exista diamante cu anumite caracteristici similare, ceea ce le poate face sa para asemanatoare. Specialistii taietori, slefuitori si gemologi (experti in geologia gemelor, adica a pietrelor pretioase) au identificat mai multe caracteristici esentiale ale diamantelor, dar pentru a nu fi un novice, oricine este interesat sa cumpere diamante si bijuterii cu diamante este bine sa cunoasca cele mai importante 4 caracteristici ale diamantelor, denumite pe scurt cei 4 C (The 4 C’s) dupa initialele cuvintelor din limba engleza, dupa cum urmeaza: Greutatea in Carate (Carat weight), Culoarea (Color), Claritatea (Clarity) si Taietura (Cut shape, proportions and finish). Acesti patru parametri de analiza primordiali pentru un diamant, impreuna cu multe alte detalii ale diamantelor au fost stabilite ca si reguli de lucru de laboratoare gemologice independente al caror scop unic este acela de a cerceta, de a analiza si de a emite certificate pentru diamantele comerciaizate, precum si de a instrui specialisti in acest domeniu. Emiterea unui certificat gemologic este o responsabilitatea extrema pe care laboratoarele gemologice si-o asuma, fiind siguri de rezultatul stabilit si certificat de catre specialistii lor, cu ajutorul unor instrumente si aparaturi de mare finete, intr-una din sucursalele laboratoarelor stabilite in toata lumea in jurul oraselor cu burse de diamante. Firmele specializate in taierea si slefuirea diamantelor trimit catre astfel de laboratoare diamante, in general peste 0,25-0,30 ct in vederea analizarii si certificarii. Costul analizarii si emiterii unui certificat nu este justificat pentru diamante sub 0,30 ct.

GIA (Gemological Institue of America) este cel mai vechi laborator gemologic, cel mai cunoscut si cel mai scump ca si servicii totodata, fiind primul infiintat in S.U.A. in anul 1931 avand in prezent filiale in majoritatea oraselor cu burse de diamante. Ulterior, prin anii ’70 s-au infiintat mai multe laboratoare gemologice, in Europa preponderent, dar cu filiale deschise si in majoritatea oraselor cu burse de diamante, laboratoare care au devenit renumite prin serviciile lor recunoscute de specialisti si comercianti deopotriva. Dintre acestea, putem enumera IGI (International Gemological Institute / Antwerp / 1975), HRD (Hoge Raad voor Diamant sau Diamond High Council / Antwerp / 1973), EGL (European Gemological Laboratory / New York / 1977) si DPL (Diamant Prüflabor / Germany / 1975).

Brilio.ro aplica sistemul de gradare ai celor 4C standardizat de  Gemological Institute of America (GIA) inca din anii ’40 si perfectionat in anii ’50, care este foarte simplu de inteles si, in acelasi timp, cel mai raspandit din lume, fiind folosit in prezent de toate laboratoarele gemologice renumite si inlocuind in practica generala vechile sisteme paralele de gradare, cum sunt  IDC (International Diamond Council), CIBJO (Confédération International de la Bijouterie, Joaillerie, Orfèvrerie des Diamantes, Perles et Pierres sau World Jewellery Confederation), Scan. D.N. (Scandinavian Diamond Nomenclature) si vechiul sistem UK.

Cel mai important pentru un client este sa inteleaga ce reprezinta cei 4C si cum influenteaza parametrii tehnici ai unui diamant acesti principali factori si finalmente cum influenteaza calitatea si valoarea diamantelor sau, pur si simplu a unei bijuterii cu diamante. De aceea, cel mai eficient este sa analizam datele cuprinse intr-un certificat autentic, luand ca exemplu un certificat (Diamond Report) GIA sau IGI.

Intr-un certificat-raport gemologic autentic sunt mai multe date cuprinse, insa evident cele de interes comercial sunt cei 4C, Carate, Culoare, Claritate, Taietura (Cut). Mai intai trebuie verificate elementele de siguranta ale certificatelor pentru a evita situatia de a tine in mana o copie sau un fals. Acestea de obicei sunt: certificatul este plastifiat si capsat intr-o coperta, are timbru sec si, sau holograma, sau, dupa caz are hartie cu filigran si, sau cu fire-scama identificabile si la lampa cu UV.

Un astfel de certificat are format A4. Referitor la datele inscrise, un certificat are intotdeauna un antet in care sunt mentionate datele complete ale adresei, telefonului, fax, e-mail si adresa web a institutului sau a laboratorului gemologic ce l-a emis. Apoi, orice certificat trebuie sa aiba un numar de inregistrare, precum si data si locatia cand a fost emis. In caseta tehnica trebuie sa fie mentionata mai intai descrierea pietrei, gen diamant natural, urmata de precizarea formei si a Taieturii (Cut), de exemplu briliant rotund. Apoi sunt mentionati succesiv ceilalti 3 dintre cei 4C: greutatea in Carate, Culoarea si Claritatea. Un alt factor demn de retinut este gradul de slefuire, sau chiar si lustruirea si simetria. Ceilalti parametri care sunt mentionati referitor la masuratori si procente, ori fluorescenta nu sunt atat de importante pentru aprecierea din punct de vedere comercial, care se face cu ochiul liber sau eventual cu o lupa ce mareste de 10 ori (10X). Respectivii parametri devin importanti in momentul in care se solicita emitentului certificatului o confirmare si trebuie comparati toti parametrii, sau in cazul in care se face o Evaluare (Appraisal Report) de catre un alt laborator si, de asemenea se va face o comparatie intre parametri.

In anumite cazuri diamantele pot avea gravari cu laser realizate pe rondista si care pot fi vazute doar cu lupa de 10X. Gravarile standard contin seria certificatului si se fac contra unui cost suplimentar, care ridica valoarea diamantului, dar dau si o garantie suplimentara, neputand fi stearsa. La comanda speciala contra-cost se pot solicita gravari de texte dedicatie, de exemplu „Te iubesc”. 

Mai este importanta si schita vederilor diamantului, vedere de sus si de jos, in care se pot vizualiza pozitionarea si tipul incluziunilor ce se regasesc in diamant. Exista apoi 2 scale importante care arata toate gradele, de la primul pana la ultimul, pentru Claritate si pentru Culoare. Pe aceste scale se poate verifica si aprecia situarea calitatilor respective ale diamantului in cauza in functie de ceea ce este mentionat in caseta tehnica mai sus mentionata. Pe spatele unui certificat autentic sunt trecute diverse explicatii si legende descriptive, sau note importante.

Acesta este certificatul tip Diamond Report. Mai exista si certificate emise de aceleasi entitati, cu mai putine date inscrise, dar intodeauna cei 4 C minim. Formele de emitere pentru astfel de certificate sunt in general cele gen brosura mica (Diamond Identification Report), sau mai simplificat certificatul blister din plastic (Security Seal). Ca regula generala in niciun tip de certificat nu se trece pretul diamantului, acesta fiind mentionat doar in certificatele specifice de evaluare (Appraisal Report).

Determinarea raritatii si valorii unui diamant se face luand in calcul absolut toti parametrii calitativi, tehnici si valorici ai unui diamant, dar pentru a putea intelege intr-un mod imaginativ importanta fiecarui parametru dintre cei 4C, ar trebui imaginata o  balanta a pretului, care are pe talere cei 4C ca in exemplificarea de mai jos, din care reiese ca primul parametru este greutatea, valoarea in carate. Apoi, urmeaza culoarea. Deci, absolut oricine va aprecia prima data un diamant dupa ceea ce vede: cat este de mare (valoarea caratelor data de greutatea sa) si cate este de incolor. Dupa care vine claritatea, pentru ca numarul, tipul si culoarea incluziunilor pot influenta culoarea per ansamblu a diamantului. In final, dar nu neaparat ultimul este taietura, care poate influenta gradul optic al stralucirii, dar si  simetria, care influenteaza mai departe alti parametri. Este clar ca valoarea unei bijuterii cu diamante, in speta a diamantelor nu poate fi stabilita exclusiv in baza acestei balante, in cost intrand nu numai valoarea diamantului, dar si valoarea aurului si, mai ales valoarea manoperei realizarii bijuteriei, care difera in functie de complexitatea sau metodele tehnologice folosite pentru realizarea finala a acesteia si poate influenta pretul in mod definitiv. De asemenea, daca am vedea aceeasi balanta aplicata strict pentru diamante, parametrii respectivi pot inclina balanta mai mult sau mai putin intr-o parte sau in alta.

Balanta functioneaza relativ matematic in felul urmator: pentru a pastra echilibrul, ce se pune intr-o parte, trebuie redus din cealalta parte. Deci, pentru un pret anume pe care si-l bugeteaza un client, trebuie sa puna in balanta greutatea in Carate in partea stanga, fata de Culoare, Claritate si Taietura in partea dreapta. Daca ar dori mai multe Carate, deci un diamant mai mare ca si greutate, pentru a pastra pretul bugetat trebuie neaparat sa faca un compromis la una sau la toate dintre Culoare, Claritate sau Taietura. Invers, daca ar dori o calitate mai buna, atunci Culoarea, Claritatea sau Taietura ar trebui sa fie superioare, dar pentru a ramane la acelasi pret bugetat trebuie sa reduca greutatea, deci  mai putine carate. Intotdeauna insa bugetul este cel care dicteaza calitatea, ci nu invers, in afara de cazurile cand clientul doreste sa plateasca o anume calitate fara sa-si prestabilieasca bugetul in mod fix.  Informatiile detaliate despre cei 4C vor putea ajuta orice client sa inteleaga si sa faca cea mai buna alegere pentru calitatea aferenta pretului pe care doreste sa-l investeasca in bijuterii cu diamante,sau doar in diamante

1.      CARAT - greutatea in Carate

Caratul este unitatea de masura standardizata la inceputul anilor 1900 pentru exprimarea greutatii diamantelor si ulterior si a celorlalte pietre pretioase. Romania a adoptat de asemenea aceasta masura metrica in 1911. Termenul “carat” provine din greaca veche unde “keration” era denumirea samburilor de roscova, care in timpurile antice erau folositi ca si greutati la cantarirea in balante a diferitelor marfuri de greutati relativ mici, inclusiv a metalele pretioase, dar chiar si pentru diamante si alte pietre pretioase, deoarece sunt foarte echilibrati ca si greutate individuala. Caratul este echivalentul a 1/5 dintr-un gram, reprezentand 0,20 grame. Asadar, 5 carate sunt egale cu 1,00 gram. Caratul are ca subdiviziune “punctele”, avand 100 de puncte la 1 Carat. Greutatea in Carate a diamantelor, denumite comerciale deoarece sunt cele mai cautate in general, variaza intre 0,10 Carate (10 Puncte) pana la 0,50 Carate (50 puncte), uneori chiar pana la 1 Carat. Diamantele peste 2 si 3 Carate, avand cereri mai rare se vand de obicei pe baza de comanda ferma. Nu trebuie confundat Caratul, care se abreviaza “ct” cu unitatea de masura a puritatii aurului care este Karat-ul, abreviat „K”. Greutatea in Carate este cel mai important factor dintre cei 4 C, din punct de vedere al preferintelor clientilor pentru raritate si valoare, fiind in genere primul aspect intrebat.  De fapt, greutatea in Carate, sau cat de greu este un diamant este cel mai semnificativ factor de valoare, pentru ca pretul unui diamant creste semnificativ si exponential pe masura ce creste si greutatea lui. Deoarece in general din extractia de diamante se obtin mai multe diamante de greutate mai mare, decat de greutati mici, greutatea in Carate a devenit factorul de decizie primar pentru valoarea unui diamant, dar totusi asta nu inseamna ca valoarea unui diamant de 2 Carate este egala cu valoarea a doua diamante de 1 Carat de aceeasi calitate, ci mult mai mult de fapt. Spre exemplu, deoarece un diamant de 2 carate este mult mai rar gasit, valoarea lui este de aproximativ 3 ori mai mare decat a unui diamant de 1 carat de calitate comparabila. Pentru a intelege si mai bine ce reprezinta raritatea in domeniul extractiei diamantelor, statisticile indica ca un diamant de 1 carat este gasit  in cota de la 1 milion de diamante extrase din mina, iar un diamant de 2 carate la 5 milioane de diamante extrase. Deci un diamant de 2 carate are o valoare mult mai mare influentata de factorul de raritate al acestuia. Doar pentru exemplificare, din 1-1,3 tone de steril (pamant excavat sau minerit) se extrag maxim 0,20 grame de diamante (1 carat), ramanand si mai putin de atat dupa taiere si slefuire, indicand de ce sunt atat de pretioase si valoroase diamantele ca si alte pietre pretioase.

In tabelul alaturat se pot observa in marime scara 1:1 (redarea poate fi influentata de caracteristicile computerului si ale ecranului) diferite carate de diamant briliant si marimea lor corespunzatoare.

<De exemplu, diametrul exterior al unui diamant de 1 carat in forma de briliant este de 6.5 mm daca este taiat ideal, iar a unuia de 0,50 carate de 5,2 mm, neexistand nicio corelatie de formula matematica directa intre greutate si diametul unei pietre, intrucat piatra este tridimensionala, iar cea de a treia componenta, inaltimea pietrei, poate genera o multitudine de variante de volum a pietrei in care diametrul poate varia enorm de mult, chiar daca de pilda diametrul ar ramane mereu constant, iar greutatea nu ar varia nici ea foarte mult.

2.      COLOR – Culoarea

In anii ’40-’50 GIA a creat si a perfectat criteriul definirii culorilor distincte ale diamantelor clasificate ca si incolore, insemnand ca pornesc de la incolor catre tenta de culoare. Gradul de culoare se refera strict la culoarea pietrei, ignorand influenta culorii pietrei pe care o pot crea incluziunile prin culoarea lor sau numarul lor. Sistemul de gradare al culorii diamantelor are la baza literele alfabetului, cu singura diferenta ca prima litera, alocata celei mai bune categorii si anume cea mai incolora, este litera D, fiind neintamplator si prima litera din cuvantul diamant. In prezent, majoritatea laboratoarelor gemologice, precum IGI, EGL, HRD folosesc acest sistem uneori in paralel cu celelalte sisteme. Gradele de culoare D, E, si F sunt singurele din categoria complet incolore, incorect denumite si “albe”. D este bineinteles cea mai buna, cea mai rara si, bineinteles, cea mai scumpa culoare. Urmeaza apoi grupa culorilor comerciale G-J, aproape incolore, al caror pret este mai mic, iar cu ochiul liber si fara sa fie facuta comparatie alaturata cu diamante D-F, culoarea este foarte buna, putand fi usor apreciata tot ca si incolora, desi cu instrumente specifice se va evidentia tenta extrem de mica de culoare. In categoria K-M se situeaza diamantele cu tenta usoara de culoare, dar care este deja vizibila cu ochiul liber, iar in categoria N-R se situeaza diamantele a caror culoare este evidenta de galben pal, in timp ce ultima categorie S-Z este cea cu diamante cu culoare de galben, galben inchis si chiar maro inchis. Trebuie spus ca diamantele cu un grad de culoare buna pot avea insa culoarea de ansamblu afectata in mod negativ daca au un grad mare spre imperfect de incluziuni, intrucat cu cat sunt mai multe incluziuni, iar daca acestea sunt si de culoare neagra, dar chiar si albe, pot influenta culoarea pietrei, rezultand culori gen gri, gri inchis, maro pamantiu, fiind in consecinta neapreciate comercial.

Culorile diamantelor cele mai solicitate si intalnite in bijuterii sunt cele din gama G – H - I, acestea fiind denumite neoficial comerciale sau necolorate-cu-ochiul-liber.

Dincolo de ultima categorie, Z, separat insa de diamantele incolore exista si diamantele in culori naturale, denumite „fancy colors” (culori fantezie), a caror culoare naturala si neintervenita prin actiunea omului este data de prezenta asociata a unor alte elemnete chimice pe langa carbon. Aceste diamante in culori speciale si unice pot fi in peste 300 de nuante si tonuri, dintre care se disting in mod uzual cele maronii (denumite si sampanie), galben strident, roz, purpuriu, rosu sau albastru si sunt mai rare decat cele incolore, fiind evident si mai scumpe decat acestea. Diamantele se gasesc cam in orice culoare a curcubeului, culoarea luminii vazuta printr-o prisma, de fapt. Cele mai rare culori sunt rosu si violet, precum si combinatiile acestor 2 culori, iar galben si maro sunt cele mai comune culori ale diamantelor. Diamantele verzi si cele albastre sunt cele mai rare. Uneori, unele diamante roz pal sau bleu pal insa doar putin colorate pot fi iradiate pentru a li se intensifica si uniformiza culoarea naturala. Aceasta metoda are la baza un sistem de iradiere in campuri de joasa intensitate care sunt proiectate in piatra deja taiata si slefuita, obtinandu-se in final un diamant cu o culoare mai accentuata si mai uniforma decat cea naturala intitiala. Procedeul acesta tehnic creaza o culoare permanenta si este acceptat ca un procedeu profesionist in industria bijuteriilor si a diamantelor, insa intotdeauna un diamant iradiat trebuie declarat de catre bijutierul comerciant catre client si chiar in certificat. Este evident ca un diamant “fancy”, colorat natural, costa mult mai mult decat unul iradiat. Totusi, cele mai placute si cautate diamante sunt cele incolore, pentru ca au capacitatea de a reda stralucirea in toate culorile curcubeului. Cu cat un diamant este mai aproape de incolor, cu atat este mai rar, iar valoarea lui este considerabil mai mare decat a celor cu tenta de culoare.

Marimea diamantelor colorate descoperite este in general mai mica decat a diamantelor incolore si de aceea taiarea lor se face avand la baza maximizarea culorii, nu a claritatii, cum e in cazul celorlalte diamante.

Diamantele maronii, denumite si sampanie (champagne) au un loc special printre diamantele naturale in culori fancy, datorat nu numai aspectului lor foarte intrigant, mai ales cand sunt montate in bijuterii din aaur roz, dar nu numai, dar si pentru faptul ca dintre toate diamantele colorate natural doar pentru diamantele maronii-sampanie s-a stabilit pana in prezent o scara a gradelor de culoare, fiind gradate in 7 niveluri diferite de maro:

C1 – C2: culoare deschisa sampanie, C3 – C4: culoare medie sampanie, C5 – C6: culoare inchisa sampanie si C7: culoare cognac.

Diamantele sampanie sunt disponibile in toate formele cunoscute, dar cele mai des solicitate sunt cele in forma de briliant rotund desi, odata cu amploarea ce o iau bijuteriile fashion, create unicat dupa forma si specificul pietrelor continute, si celelalte forme cresc ca si pondere.

Nivelul tehnologic actual permite si interventia omului pentru imbunatatirea culorilor. Metoda folosita a fost prima data incercata de catre firma General Electric la sfarsitul anilor ’80 si are la baza reproducerea conditiilor similare formarii diamantelor la mare adancime, adica presiuni si temperaturi extrem de mari. Tocmai de aceea, metoda se numeste HPHT, de la abrevierea termenului „high pressure – high temperature”. Prin aceasta metoda se poate intensifica sau imbunatati culoarea naturala a unui diamant si se pot „topi” anumite incluziuni, avand o claritate foarte buna. Diamantele tratate HPHT valoreaza mai putin decat pietrele natural colorate, iar practica deontologica impune ca in cazul acestui tip de diamante sau a bijuteriilor cu acest tip de diamante trebuie mentionat in certificatul eventual al pietrei sau al bijuteriei cu astfel de pietre faptul ca sunt tratate HPHT. Calitatile acestor diamante tratate HPHT nu se modifica absolut deloc in timp.

 

Diamantele negre sunt o alta varianta de culoare la diamante, foarte larg intalnita in ultima perioada. Diamantele de culoare neagra naturala si compacta sunt extrem de rare fiind vandute la licitatii, insa diamantele negre ce apar din ce in ce mai des in bijuterii sunt diamante naturale al caror aspect natural nu este comercial, dar care este imbunatatit prin tratarea lor fie cu aceeasi metoda HPHT sau prin alte metode chimice in urma carora se obtin diamante compact negre si cu un aspect foarte apreciat. Bijutierii profesionisti mentioneaza intotdeauna clientilor si apoi in certificate daca sunt diamante negre tratate. Diamantele negre tratate sunt sensibil mai ieftine decat cele incolore, dar tratamentul aplicat rezista de asemenea o eternitate, desi nu este 100% natural.

Fluorescenta este un alt criteriu care este verificat la diamante si care este intotdeauna mentionat intr-un certificat pasaport international al unui diamant. Aceasta reprezinta lumina emisa de un diamant atunci cand este expus la o lampa cu ultraviolete UV, similare celor din cluburile de noapte sau de la aparatele de verificat bancnote.

Astfel, diamantele par sa-si schimbe culoarea, dar odata eliminata sursa de lumina UV diamantele care au fluorescenta isi recapata culoarea initiala. De fapt fluorescenta apare atunci cand un diamant contine si incluziuni transparente imposibil de detectat cu ochiul liber si nici chiar cu lupa 10X, dar care atunci cand sunt expuse la lumina UV incluziunile transparente reflecta aceasta unda de lumina dand senzatia ca diamantul si-a schimbat culoarea initiala. Fluorescenta nu este neaparat o caracteristica negativa, dand unor diamante chiar o stralucire-electrica in lumina zilei, dar la fel de bine altora pot sa le induca o stralucire argintie-pala, iar acestea din urma sunt diamante care trebuie evitate, intrucat sigur gradul de fluorescenta este foarte mare, iar in acest caz calitatea este sub cea comerciala normala.  Gradele de fluorescenta au fost stabilite ca incepand de la „Fara” fluorescenta, la fluorescenta „Foarte mare”.

 

 

3.      CLARITY - Claritatea

 

Fiind formate adanc in scoarta terestra, sub actiunea infernala a unor presiuni si temperaturi peste extremele cunoscute, existenta in interiorul sau pe suprafata unor diamante a unor incluziuni sau imperfectiuni este normala si sunt de fapt amprentele Mamei Natura lasate sub forma de certificat natural care atesta 100% ca este un diamant natural. Aceste caracteristici specifice ale diamantelor naturale ajuta deopotriva gemologii si clientii sa diferentieze diamantele de pietrele sintetice sau de cele ce simuleaza diamantele. Astfel, s-au stabilit doua tipuri de caracteristici ale claritatii diamantelor: incluziuni (interne) si imperfectiuni (externe). In functie de gradul de prezenta a acestor 2 caracteristici ale claritatii GIA a creat in anii ’50 scala International Diamond Grading System™ ce stabilea 11 categorii distincte de grade ale claritatii diamantelor, grade de pot fi detectate ca si standard de evaluare numai cu lupa specifica de bijuterii ce mareste de 10 ori (10X) si in general de catre persoane minim specializate.

 

Aceste 10 categorii sunt cele mai comune si posibil de intalnit, chiar daca extremele sunt in mod normal mai rare, IF deoarece sunt cele mai scumpe, iar I1, I2 si I3, deoarece sunt cele ma slabe calitativ vorbind. Trebuie mentionat ca mai exista o categorie, a unsprezecea, denumita Flawless si abreviata FL, adica fara incluziuni interne si fara imperfectiuni externe vizibile cu lupa 10X, dar diamantele cu aceasta caracteristica sunt si foarte rare, dar si extrem de scumpe, uneori vanzandu-se direct la licitatii.

Practica generala este ca in certificatele pasaport international ale diamantelor incluziunile sa fie mentionate in schitele vederi dinspre blat si dinspre pavilion ale diamantului cu semne rosii, iar imperfectiunile cu semne verzi, pentru a le marca localizarea aproximativa in schite. Exact la fel cum doi oameni nu se aseamana perfect, dar pot avea anumite asemanari, la fel nici doua diamante nu se aseamana perfect identic intre ele. Claritatea diamantelor cele mai solicitate si intalnite in bijuterii sunt cele din gama de claritate VS1-VS2, aceste fiind denumite neoficial comerciale sau curate-cu-ochiul-liber. Trebuie insa stiut ca diamantele cu caracteristici ale claritatii pana la nivelul SI si chiar I1 uneori nu pot fi vazute cu ochiul liber. Forma  si marimea incluziunilor poate varia de la cele cu aspect similar unor ace de gheata sau gheme de bumbac, puncte negre ori chiar albe. O aglomerare de incluziuni poate afecta atat aspectul pietrei, cat poate influenta si culoarea acesteia intrucat lumina se filtreaza prin aceasta aglomerare reflectand culoarea acestora totodata. Termenul “carbune” pentru incluziunile negre ale unui diamant este un termen eronat total si care induce in eroare deoarece o incluziune de culoare inchisa nu reprezinta carbon necristalizat ci pur si simplu alt material. Continutul chimic al diamantelor reprezinta 99.95% carbon pur, iar in diferenta de 0,05% au fost identificate peste 25 de alte minerale, fiind insa extrem de mici si invizibile chiar cu lupa de 10X. Cele mai comune minerale gasite in interiorul diamantelor ca si incluziuni sunt tot cristale minunscule de diamante necristalizate perfect in structura cubica de legaturi chimice ale atomilor de carbon, specifica doar diamantului. Dimensiunea, culoarea, aglomerarea sau plasarea incluziunilor in interiorul si vizibilitatea lor prin blatul pietrei poate afecta in mod pozitiv sau negativ valoarea unui diamant, fiind evident ca cele cu incluziuni cat mai mici, transparente, neaglomerate si plasate cat mai spre extremitati, deci nu in zona de mijloc a blatului, sunt si cele mai apreciate. Un bijutier iscusit va putea intotdeauna sa puna in valoare un diamant cu cateva incluziuni ce sunt pozitionate pe marginea diamantului, „ascuzandu-le” sub o gheruta prin prinderea in aur. Imperfectiunile externe sunt de obicei gen zgarieturi cu aspect de crapaturi (ce apar ca urmare a unor fante ce au existat in forma initiala a pietrei brute si nu au putut fi eliminate total prin slefuire fara a micsora piatra mult mai mult), sau imperfectiuni cu aspect de pete, ori chiar ciupituri ale suprafetelor ori ale marginilor.

4.      CUT – Taietura

 

Taietura (Cut) este singura caracterisitica dintre cei 4 C influentata de mana omului care transforma piatra pretioasa bruta, neslefuita intr-un diamant cu fatete si slefuit in diverse forme. Cei mai multi cred ca este vorba de forma diamantului atunci cand aud mentionat termenul taietura, dar de fapt taietura se refera la proportiile si finisajul diamantului, in timp ce forma este conform definitiei forma geometrica tridimensionala rezultata dupa ce procesul de taiere si slefuire a fost finalizat.

Taietura indica gradul finisajului diamantului si al proportiilor acestuia si modul cum aceste criterii afecteaza aspectul per ansamblu al unui diamant taiat, slefuit si finisat.

Gradul taieturii este o analiza totala a tuturor factorilor determinanti pentru cum si cata lumina intra in piatra si cata se reflecta inapoi prin blat catre ochiul care o analizeaza si cat de puternica este stralucirea pietrei, asa-zisul „foc” al unui diamant. Obiectivul primordial al taietorului-slefuitorului de diamante este sa scoata din piatra bruta cel mai mare, deci cel mai greu diamant posibil, prin pierderea a cator mai putine cantitati si apoi sa atinga frumusetea optica maxima printr-o forma potrivita, slefuita si finisata corespunzator celor mai mari exigente, pentru a-i conferi o valoare de piata cat mai mare cu putinta. In mod normal nu exista o limita in ceea ce priveste posibilitatile de taiere in diverse forme si numar de fatete ale diamantelor, existand in prezent in jur de 255 de moduri de taiere inregistrate, in afara de taietura ideala Tolkowsky creata pentru diamantul in forma de briliant rotund. Unii dintre factorii analizati sunt: stralucirea alba brilianta, stralucirea colorata-focul, scanteierea luminii atunci cand diamantul este miscat in lumina-scintilatia, raportul matematic dintre marime si greutate, sau durabilitatea, finetea si simetria fatelor.

Aceste grade ale taieturii sunt indicate intr-o scala incepand de la taietura Excelenta (Excellent), Foarte buna (Very good), Buna (Good), Acceptabila (Fair) pana la Slaba (Poor). Exista si gradul maxim, taietura Ideala (Ideal Cut), denumit in ultimii ani ca si „Hearts and Arrows” abreviata H&A, tradusa ca si Inimi si Sageti.

Diamantele care poseda un certificat pasaport cu aceasta terminologie Hearts and Arrows mentionata sunt taiate dupa proportiile ideale calculate si stabilite in anul 1920 de catre matematicianul-fizician-gemolog-taietor si slefuitor de diamante Marcel Tolkowsky. Pentru a intelege categoriile taieturilor diamantelor trebuie imaginata o piramida cu plasarea taieturii ideale in varf, acestea fiind in numar mai mic, mai rare dar si cele mai valoroase. Taietura excelenta este plasata la mijlocul piramidei, intrunind un numar mai mare de diamante, dar inca nu foarte numeroase, fiind insa foarte frumoase si reflectand cam tot atata lumina pe cata absorb, fiind de asemenea valoroase. Taieturile foarte bune reprezinta baza piramidei fiind cele mai cautate si oferite in bijuterii, reprezentand balanta comerciala dintre proportii precise, stralucire apreciabila si pret acceptabil, fiind din punct de vedere comercial imperceptibile cu ochiulliber devierile de la standardul ideal sau foarte bun. Taieturile slabe sunt subsolul piramidei, nefiind in mod normal cautate desi pretul lor este cel mai mic, ca si gradul de stralucire de altfel, uneori aproape inexistent sau chiar inexistent. In multe cazuri diferentele vizuale dintre gradele de taieturi pot fi greu de stabilite cu ochiul liber, mai ales de catre nespecialisti, insa un lucru este cert: diamantele care nu stralucesc, care nu au scanteieri de reflexii si care par „moarte” sunt cele mai slabe cu putinta si nu ar trebui nici ofertate, dar nici cumparate, daca ar fi totusi oferite de un bijutier neprofesionist sau fara principii solide profesionale.

Parametrii ideali ai taieturii ideale Tolkowsky au fost calculati pentru diamantul taiat in forma de briliant rotund si se numesc ideali pentru ca cele 57 sau 58 de fatete au simetrie perfecta, cu unghiuri egale si simetrice ale inclinatiilor fatetelor si care maximizeaza cantitatea de lumina ce poate fi reflectata conferindu-i o stralucire, un foc de asemenea de nivel maxim. Pentru a observa foarte evident aspectul refelexiilor fatetelor in forma de 8 inimi atunci cand diamantul este privit spre pavilion si cel de 8 sageti atunci cand este privit spre blat, diamantele H&A trebuie privite numai printr-o lupa speciala denumita tot H&A, pe care bijutierii trebuie sa o puna la dispozitie in astfel de cazuri. Daca sunt privite cu lupa normala 10X, aspectele H&A nu vor putea fi observate. Aceste detalii pot fi evidentiate numai pentru diamantele cu taietura ideala si numai privite cu lupa speciala H&A. In mod evident, pretul diamantelor cu taietura ideala H&A este net superior celor cu alte grade de taieturi.

Parametrii ideali ai inclinatiilor unghiurilor si ai proportiilor aferente taieturii ideale au fost stabiliti de Marcel Tolkowsky dupa calcule si verificari foarte minutioase si exacte facute de-a lungul catorva ani de cercetari doar cu instrumente specifice anilor ’20 dar sunt folositi si in prezent, cand verificarile facute cu instrumente moderne si extrem de precise au demonstrat ca el facuse perfect calculele.

„Anatomia” si denumirile partilor diamantului taiat si slefuit in forma de briliant rotund dupa proportiile ideale Tolkowsky arata in felul urmator, indicand si numarul de fatete aferente fiecarei sectiuni:

 

Fiecare parte a diamantului are o functie foarte precisa in „anatomia” unui diamant pentru a putea avea o stralucire cat mai aproape de cea ideala. De exemplu, blatul lasa lumina sa intre si sa iasa din diamantul taiat, coroana contribuie la stralucire, prin transmiterea echilibrata a luminii prin dispersia si scintilatia acesteia, rondista (marginea) este marginea de prindere in gherutele sau montura bijuteriilor, pavilionul ajuta sa reflecte lumina in interiorul diamantului inapoi prin coroana si inapoi catre blat, in timp ce coletul previne pierderea de raze reflectate catre partea de jos a unui diamant. In cazul taieturii ideale numarul de fatete este de minim 57 sau maxim 58, distribuite astfel:

►    Pe coroana (partea superioara a unui diamant):

-        1 fateta centrala denumita blat,

-        8 fatete stea, denumite asa datorita aspectului de stea in 8 colturi din jurul blatului,

-        8 fatete bezel situate ca o centura de romburi in jurul fateletelor stea si

-        16 fatete jumatati superioare situate cel mai jos, la baza coroanei si la contactul cu rondista (marginea);

►    Pe rondista (centura diametrului pietrei) nu se considera ca fiind fatete, aceasta putand fi in functie de marimea diamantului, fie nefatetata, fie cu foarte mici fatete rombice succesive, care insa nu au rol in stralucirea pietrei ci, eventual, pot avea rol pentru o mai buna aderenta de prindere a pietrei in montura metalica pretioasa;

►    Pe pavilion (partea superioara a unui diamant):

-        16 fatete sub rondista,

-        8 fatete sub pavilion si

-        coletul care reprezinta ultima zona care mai poate avea 1 fateta, sa nu, in functie de marimea pietrei de obicei, sau chiar de forma initiala a pietrei brute. Astfel ca, in cazul in care coletul are forma de varf ascutit este vorba de o taietura ideala cu 57 de fatete, iar in cazul in care coletul este taiat, mai apare o fateta si atunci  este vorba de o taietura ideala cu 58 de fatete.

Descrierea grafica a reflexiei, refractiei si dispersiei luminii ar arata in felul urmator:

Pasul A: Reflexia apare atunci cand o raza de lumina atinge suprafata unui diamant si datorita unghiurilor de inclinatie a fatetelor o parte din lumina se intoarce inapoi,

 

 

 

Pasul B: iar restul razei de lumina ca intalneste suprafata diamantului o penetreaza si se reflecta prin interiorul pietrei, dintr-o fateta intr-alta, acesta fiind fenomenul fizic de refractie a luminii.

 

 

 

Pasul C: Raza refractata este reflectata catre blatul diamantului iesind sub forma de raza de lumina colorata in culorile spectrului luminii, spectrul avand denumirea si de culoarea luminii (curcubeu), acest fenomen fizic fiind dispersia luminii.

 

 

Modul de executare a designului formei diamantului, precizia detaliilor taieturii si calitatea slefurii sunt denumite grupat gradul de finisare, iar calitatea grupata a tuturor acestor detalii genereaza in final o cat mai buna stralucire a pietrei care va ramane etern neschimbata si nu va putea fi alterata de absolut nimic, daca nu este distrusa.

 

 

Din punctul de vedere al refractiei si reflexiei luminii taieturile pot fi de 3 feluri:

Taietura ideala este cea in care diamantul este corect taiat, lumina intrand prin blat in interiorul diamantului, refractandu-se cat mai mult si reflectandu-se in interior dintr-o fateta intr-alta si apoi fiind dispersata prin partea superioara a pietrei prin blat, inapoi catre ochiul ce o analizeaza.

 

 

 

Taietura adânca este cea in care diamantul este taiat prea adanc, cu o inaltime neproportionata corect fata de diametru, avand diametrul rondistei mai ingust decat ar trebui conform proportiilor ideale, lasand o parte din lumina sa se piarda si in lateral prin pavilion, pierzand astfel din stralucire iar uneori diamantul poate sa apara intunecat.

 

 

 

 

Taietura lată este cea in care diamantul este taiat prea lat, cu diametrul rondistei mai mare si inaltimea diamantului mai mica decat proportiile taieturii ideale, lasand  se se piarda multa lumina prin pavilion inainte de a putea fi reflectata si in acest fel diamantul nu are stralucire aproape deloc sau chiar deloc, aparand ca “apos”, “spalacit”, sau cum il mai denumesc unii neoficial „mort”, iar rondista putand sa apara reflectata in fatete, ceea ce strica aspectul si mai mult. unii bijutieri neprofesionisti prefera astfel de pietre care par mari, din cauza diametrului mai mare, coroborat cu o inaltime mult mai mica, dar astfel de diamante sunt nestralucitoare. Astfel de bijutieri neprofesionisti le pot oferi insa cu un profit avantajos doar lor, parand totodata ieftine, insa clientii necunoscatori vor realiza mai tarziu de obicei, prin comparatie cu diamantele altora ca al lor nu are stralucire sau ca este „mort” si lipsit de valoare practic, nici macar sentimentala.

Recent a fost inventata o alta taietura revolutionara tot de catre un membru al familiei Tolkowsky, nimeni altul decat nepotul lui Marcel Tolkowsky, Sir Gabriel (Gabi) Tolkowsky al carui nume il si poarta taietura inventata si patentata de el, Gabrielle® Cut.

Intr-un diamant taiat in orice forma, dar in proportii corecte si apoi finisat si slefuit foarte bine, lumina se reflecta din supraafata sa, apoi se refracta in interiorul sau, fiind din nou reflectata in interior dintr-o fateta intr-alta si, dispersandu-se iese cat mai multa din de cea intrata prin partea superioara a pietrei, creand un foc de lumina stralucitoare denumita lumina alba, apoi lumina dispersata in culorile curcubeului, lumina scintilata adica cea care da stralucire in orice moment de miscare a diamantului si luciu, adica straluciri luminoase din suprafata blatului. Devine evident ca taierea corecta este cheia in obtinerea frumusetii si valorii maxime a diamantelor, dar gradul de taiere influenteaza deopotriva, impreuna cu celelalte caracteristici pretul final. Deci, cu cat sunt mai bine taiate diamantele, cu atat creste si pretul lor.

Forma diamantelor este un alt capitol important care se refera strict la forma geometrica tridimensionala a unei pietre pretioase taiate, slefuite si finisate. Dintre toate formele de diamante si de pietre pretioase in general, Brilio.ro a ales sa va prezinte cele mai solicitate forme in ultimele decade. Datorita traditiei, fiind si prima forma realizata de-a lungul istoriei, cea mai cunoscuta si intalnita este forma briliantului rotund. Dupa calculele si standardele stabilite in anul 1920 de catre Marcel Tolkowsky briliantul rotund are 57-58 de fatete. Alte forme derivate din taietura briliant sunt taietura in forma oval, apoi taietura in forma marchiz (denumita deopotriva si suveica, sau spit), sau taietura in forma de para. Celelalte forme ale taieturilor sunt inima, princess cut (printesa sau patrat), radiant (oarecum asemanator printesei, doar ca are colturile retezate), taietura stil smarald (gen bagheta, denumita smarald datorita faptului ca acest gen de taietura a fost creata pentru smarald initial, dar ulterior a fost folosita si in cazul altor pietre pretioase, tot asa cum taietura briliant rotund se foloseste si in cazul altor pietre pretioase in afara de diamant) si unele taiaturi in forme mai rar intalnite cum sunt triunghi, asscher si cushion (perna). Forma diamantului ramane doar un detaliu legat de gusturi si perceptii personale, dar cea mai des vanduta forma de diamant este in mod clar briliantul rotund, dupa care urmeaza diamantele taiate in forma printesa (princess cut), inima si smarald, sau chiar marchiz. Alte forme relativ des intalnite sunt bagheta si bagheta trapez. Cushion (perna) este o forma mai nou cautata datorita unor reflectii deosebite si a unei forme atipice de slefuire in forma patrat. Toate celelalte forme in afara de briliant rotund sunt mai scumpe decat acesta din cauza pierderilor de material mai mari ce apar in timpul taierii si slefurii, pierderi care se reflecta in pretul final al unei pietre pretioase.

5.      Gabrielle® CUT – Taietura imbunatatita Gabi Tolkowsky

 

Familia Tolkowsky este renumita de 7 generatii in randul taietorilor si al slefuitorilor de diamante inca din anul 1800-1810 si pana in prezent, cand numele lor se identifica cu cel al marelui Marcel Tolkowsky dar si cu al marelui sau nepot, contemporanul vremurilor noastre, Sir Gabriel (Gabi) Tolkowsky faimos prin realizarile sale ce au completat cu brio istoria familiei. Printre aceste realizari se numara si taieturile inregistrate sub marca Gabrielle® Diamonds Cuts, cea mai inovativa taietura a timpurilor noastre. La randu-i, fiul lui Sir Gabi Tolkowsky, Jean-Paul Tolkowsky este un maestru taietor-slefuitor de diamante ce a lucrat in echipa cu tatal sau la unele pietre deosebite si care va duce si mai departe traditia familiei.

 

 

 

 

 

Taietura Gabrielle® Cut are la baza o tripla taietura briliant cu 105 fatete in total, ceea ce inseamna ca sunt cu 48 de fatete mai multe decat in taietura ideala stabilita de unchiul sau. Toate aceste fatete suplimentare confera pietrei mult mai multa dispersie a luminii, rezultand o mult mai buna scintilatie si o stralucire inegalabila.

 

 

 

Taieturile Gabrielle® au fost create in toate formele cunoscute, de la briliant rotund, oval, lacrima (para), marchiz, inima,  smarald, pana la cushion si radiant. Acest tip de taietura inovatoare aduce un plus de stralucire chiar si diamantelor de culoare usor galbuie J-K-L si chiar celor din categoria de claritate I1.

 

 

Brilio.ro este singura firma din Romania care are legaturi directe cu firma ce-l reprezinta pe Sir Gabi Tolkowsky si care are dreptul sa taie astfel de diamante patentate, putand aduce si pe baza de comanda diamante de marimi deosebite cu aceasta taietura unica in lume si care este inregistrata, neputand fi copiata de alti taietori-slefuitori.

In concluzie, diamantele, indiferent de greutatea lor in carate, care nu au o culoare perceptibila cu ochiul liber si care se vad clare cu ochiul liber, adica nu sunt vazute incluziuni sau imperfectiuni sunt cele mai apreciate de marea majoritate a clientilor, forma ramanand o chestiune de gusturi personale, nivelul de pret ala acestora fiind de obicei unul permisibil si sunt denumite neoficial diamante comerciale. Cei ce tind catre perfectiune, sau cei care doresc sa investeasca in diamante cat mai bune, vor cauta sa identifice cu lupa 10X si pe baza tuturor detaliilor  continute in certificatele pasaport international ale diamantelor calitati cat mai ridicate, fiind evident pregatiti sa plateasca si diferente de pret corespunzatoare calitatilor suplimentare.

Diamantele au fost, sunt si vor ramane eterne.